Șeicul Invizibil, moștenitorul cuplului Bush-Blair

Bush și Blair au lăsat în urmă o „democrație” grotescă, înecată în sânge, într-un teritoriu scăpat de sub control.

Astăzi, Blair e trimisul special al Quartetului (ONU, UE, Rusia, SUA) în Orientul Mijlociu. În elegantul său birou din Ierusalim, prestează part-time, în restul timpului coordonându-și putred de bănoasele afaceri personale. Bush Jr. s-a apucat de pictat.

Temuta ISIS, astăzi pe buzele tuturor, e în mare parte o creație Bush-Blair, imaginea neputinței criminale a celor doi, o ironie amară a ceea ce numeau, când au invadat Irakul, „lupta pentru o lume mai sigură”.

Apariția grupării jihadiste radicale ISIS (The Islamic State in Iraq and the Levant, traducerea pentru Ad-Dawlat al-Islāmiyya fÄ«’l-‘Irāq wa’sh-Shām, Statul Islamic în Irak și Levant) i se datorează și cuplului Bush-Blair.

ISIS s-a născut din nemulțumirea sunniților (minoritari în Irak, dar la guvernare pe vremea sunnitului Saddam Hussein) față de politica dură a șiiților premierului în funcție Nuri al-Maliki. Cu toate că și-a anunțat oficial existența abia în aprilie 2013, ISIS activează de ani de zile ca ramură radicală a Al-Qaeda Irak. Prezența sa în războiul civil din Siria, de partea opozanților regimului allawit a lui Bashar Al-Assad, e notorie. Aici a câștigat o serie de teritorii în nord-vest (pe care le-a branduit ca emirate), luptându-se inclusiv cu alții jihadiști care, teoretic, îi erau aliați – Jabhat an-Nusra li-Ahl ash-Shām (Frontul de Sprijin pentru Poporul din Levant), o aripă siriaco-libaneză a Al-Qaeda.

Cearta dintre ISIS și an-Nusra, care au crescut fiecare din trunchiul Al-Qaeda, nu miră pe nimeni, de vreme ce însuși șeful organizației-mamă, dr. (în chirurgie) Ayman al-Zawahiri, oripilat de cruzimile ISIS, îi cerea dizolvarea. Firește că „oripilat” e cuvânt cu mare încărcătură retorică, împrăștiat pe rețelele de socializare ale luptătorilor împotriva regimului din Siria. Al-Zawahiri (63 de ani), considerat urmașul lui Osama bin Laden, nu mai poate fi oripilat de nimic. Poate fi, cel mult, cum se și arată, deranjat de ascensiunea fulminantă a lui Abu Bakr al-Baghdadi (43 de ani), pe numele său adevărat Ibrahim Awwad Ibrahim Ali al-Badri al-Samarrai, liderul ISIS.

Irakian de origine, porecla (al-Baghdadi, Bagdadianul) i se trage, probabil, de la doctoratul în Educație, obținut la Universitatea Isalamică din Bagdad. E un personaj care nu-și dorește publicitate (există doar două imagini aproximative ale acestuia), se arată rar și nu tuturor comandanților săi. De aici și numele de război: Șeicul Invizibil. Comandă o armată de aproximativ 10.000 de oameni (nu doar musulmani sunniți, ci și occidentali convertiți, dintre aventurierii care au luptat pe toate fronturile, din Somalia în Afganistan). E un strateg de excepție, spun specialiștii, dacă a fost în stare, cu 800 de oameni, să învingă două batalioane ale guvernului irakian, la Mosul, în 10 iunie (după ce, la începutul anului, cucerise Falluja și mare parte din Ramadi). Situat într-o zonă bogată în petrol, orașul Mosul e mai aproape de granița cu Iran, decât de capitala Irakului, ceea ce explică îngrijorarea autorităților șiite de la Tehran.

După 10 iunie, a urmat cucerirea Tikritului (locul natal al lui Saddam Hussein). Cei aproximativ un milion de refugiați sunniți din teritoriile irakiene ocupate de ISIS sunt înspăimântați nu atât de luptătorii sunniți ai lui al-Baghdadi, cât de răzbunarea guvernului șiit de la Bagdad. Acum, ISIS amenință că se va îndrepta spre Capitală. E drept că armata irakiană (raportul dintre aceasta și forțele ISIS e de 40 la 1), instruită și echipată de americani, e una extrem de slabă profesional și cvasinemotivată.

Nu e mai puțin important și nu e deloc paradoxal faptul că aliatul SUA în zonă, Arabia Saudită, numără cei mai mulți contributori, cu finanțe și logistică, la succesul ISIS (așa cum, financiar și logistic, sprijină toate grupările rebelilor anti Bashar al-Assad).

Ce dorește Abu Bakr al-Baghdadi? Să unească teritoriile cucerite în Siria și Irak sub stindardul unui singur califat. În vederea acestui scop, emiratele lui au deja o organizare proto-statală, cu un sistem de asistență socială și cu un set de reguli inspirate de Sharia.

Abu Bakr al-Baghdadi se consideră un protector al sunniților și își justifică demersurile sângeroasese cu versetul 39 din Sura 22 (a Pelerinajului): „Puterea de a se apăra le este dată celor atacați, căci ei sunt nedreptățiți, iar Allah pe ei îi ajută, căci Allah este puternic”. Și numește acțiunile sale (prin intermediul iscusitului purtător de cuvânt Abu Mohamed al-Adnani) un „jihad defensiv”.